| |
Câinele Faraonilor
Kelb-tal-Fenek
de Cristian STEFANESCU, arbitru chinolog international
Conform înregistrarilor istorice, Câinele Faraonilor este cel mai vechi câine domesticit de catre om. Pe un disc circular egiptean, datat în jurul anilor 4000 I.C., cu siguranta anterior perioadei primei dinastii, sunt pictati doi câini vânând o gazela
Acesti câini seamana izbitor de mult cu câinele despre care vorbim si care a fost denumit astfel datorita faptului ca a fost identificat pe o multitudine de inscriptii si fresce din perioada faraonilor egipteni. Imaginea zeului egiptean al mortii, Anubis, este un câine în pozitie culcata si cu capul ridicat, perfect asemanator cu acela care face subiectul articolului de fata. Originea acestuia a constituit obiectul studiului pentru multi egiptologi care au ajuns la concluzia ca aceasta rasa poate fi rezultatul unei încrucisari dintre mai multe tipuri de canide salbatice. Se spune ca de la Canis Doerdelini a capatat silueta eleganta, de la Canis Lupaster - membrele lungi si puternice, iar botul lung, urechile ridicate si temperamentul - de la câinii salbatici ai Egiptului. În zilele glorioase ale regilor si nobililor Egiptului antic, datorita loialitatii fata de stapân, încrederii pe care si-o dobândisera din partea oamenilor, dar mai ales datorita calitatilor de buni câini de vânatoare, ei erau la mare pretuire. În 1935, în partea de vest a piramidei lui Keops, la Gizeh, a fost descoperit un mormânt cu urmatoarea inscriptie ce înregistra o ceremonie rituala de înhumare: "Aici se afla câinele, pazitor al Majestatii Sale, (acest câine, n.n.) numit Abuwtiyuw". Dorinta suveranului fusese ca acest câine, de tip Pharaon Hound, sa fie onorat în fata marelui zeu Anubis.
Atunci când s-au instalat în insula Malta si Gozo (aflate în apropierea coastei italiene), fenicienii au adus acesti câini, carora le-au pastrat, aproape neschimbata, înfatisarea ce data de aproximativ 5000 de ani. În prezent, acesti câini reprezinta rasa nationala a Maltei, fiind crescuti pentru paza gospodariei si pentru vânatoarea de iepuri, de unde provine si cealalta denumire: Kelb-tal-Fenek (câine de vânatoare pentru iepuri).
Cu toate acestea, aspectul actual al rasei se datoreaza chinologilor britanici care au adus-o în Anglia putin înainte de anii 1930 si ulterior în 1963, când Malta si-a obtinut suveranitatea si personalul englez a parasit insula. În S.U.A., primele exemplare au fost introduse în 1967, iar În prezent, aceasta glorioasa rasa are reprezentanti în foarte multe tari.
Cu privire la originea acestor câini exista mai multe teorii, precum si o disputa foarte aprinsa referitoare la denumirea corecta a rasei. Cele mai importante si care prezinta, în egala masura, slabiciuni, dar si foarte multe puncte forte, sunt teoria malteza si cea egipteana. Prima, care se opune denumirii de Pharaon Hound, considera ca rasa provine din Malta, iar denumirea corecta este Kelb-tal-Fenek. Cealalta teorie, cea mai cunoscuta, raspândita si îmbratisata (chiar si de catre FCI) sustine originea egipteana, confirmata de artefactele si marturiile arheologice egiptene, care reprezinta o dovada puternica în sprijinul acestei afirmatii. Actualmente, Malta a depus la FCI prin domnul Peter Gatt, unul dintre cei mai mari specialisti din lume ai acestei rase, un proiect de modificare a standardului. Pâna în prezent nu s-a luat nici-o decizie, dar problema este departe de a fi rezolvata. Pâna atunci, singurul standard recunoscut de FCI este cel publicat În acest articol.
Pharaon Hound În România
În România, primul exemplar importat se afla în proprietatea domnului Dragos Chibzui, multumita autorului acestui articol si pe aceasta cale as dori sa multumesc celor care au facut posibil acest lucru: doamnei Victoria Popova din Rusia, crescatoare cu reputatie mondiala si domnului Petru Muntean, arbitru chinolog international si specialist al acestei rase.
|
|
BluePink 
